Diagonală
în partea de nord a trupului meu
se împart zilele albe
rătăciţilor de zâmbet
ei vor şti să îşi scrie în fiecare dimineaţă
destinul uitat în seara dinapoia amintirilor calde
pe mâna scăldata de estul fiecăruia
curge în râuri
cerneala cu pâlcuri de semne
fiecare literă ţipă în felul ei
şi se lipeşte pe limba netăcutului
cuvântul trebuie prins în plasa de vise
cernut şi bătut în piatră
mai către sud
acolo unde genunchiul se apleacă
în tăria furtunii
nu mai curge nimic
străjerii au uitat să desferece punţile
şi au bătut în cuie
apusul din ochiul răscolitor
de cercuri polare
