Amurg
Articol publicat in: Personal
ascultă tacere
sprijinită în cot
la poarta pe care se scurge zborul ultimului Cocor
în aripa-i slută
se-ascund o mie şi una de nopţi
şi ţipătul lui nu mai doare
ascultă cum şuierul iernii desferecă drumul
şi curge
din pământ în pământ
acolo sus doar norii mai poartă văzduhul pe coamă de ploaie
şi sunetul vântului înroşit în sfârtecarea amurgului
acoperă ferestrele agăţate de ultima amintire a răsăritului
oraşul e mut
iar zeii s-au topit printre ziduri
